- echilíbru
- s. n. (sil. -bru), art. echilíbrul; pl. echilíbre
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
echilíbru
Look at other dictionaries:
echilibru — ECHILÍBRU, echilibre, s.n. 1. Situaţie a unui corp asupra căruia se exercită forţe care nu i schimbă starea de mişcare sau de repaus; stare staţionară a unui fenomen. ♢ Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se… … Dicționar Român
cumpănă — CÚMPĂNĂ, cumpene, s.f. 1. Dispozitiv format dintr o bârnă mobilă de lemn aşezată pe un stâlp înalt, având legată la un capăt o greutate pentru echilibru şi la celălalt o găleată, cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână. 2. Cântar format… … Dicționar Român
balansier — BALANSIÉR, balansiere, s.n. 1. Piesă care reglează prin oscilaţiile ei mişcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă şi subţire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a şi ţine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru… … Dicționar Român
dezechilibru — DEZECHILÍBRU s.n. Lipsă de echilibru. ♦ fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezechilibru ≠ echilibru Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZECHILÍBRU s … Dicționar Român
echilibra — ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. tranz. şi refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ tranz. A face ca două valori, preţuri, bugete etc. să fie în proporţie justă una faţă de cealaltă. – Din fr. équilibrer. Trimis de toknowro,… … Dicționar Român
echilibrat — ECHILIBRÁT, Ă, echilibraţi, te, adj. 1. Care se află în stare de echilibru. ♦ (Despre două valori, preţuri, bugete) just proporţionat unul faţă de altul. 2. fig. (Despre oameni) Cumpănit, ponderat, chibzuit. – v. echilibra. cf. fr. é q u i l i b… … Dicționar Român
balansa — BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) mişca când într o parte, când într alta; a (se) legăna, a (se) hâţâna, a pendula. 2. tranz. A face egale, a echilibra părţile unei balanţe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer. Trimis de… … Dicționar Român
clasicism — CLASICÍSM s.n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în… … Dicționar Român
contrabalansa — CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I. tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦ fig. A anula sau a compensa efectul unei acţiuni prin altă acţiune. – Din fr. contrebalancer. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CONTRABALANSÁ vb … Dicționar Român
compensa — COMPENSÁ, compensez, vb. I. 1. tranz. A înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare); a completa, a înlocui ceva insuficient cu altceva; a echilibra. ♦ A îndrepta un rău printr un bine; a răsplăti în mod corespunzător; a… … Dicționar Român
